Atunci când vorbim despre arhitectura tradițională deltaică, gândul ne poartă instinctiv către bine-cunoscutele case lipovenești care pot fi întâlnite în mai multe localități din Delta Dunării dar cu precădere în sate precum Letea, Mila 23 sau Sarichioi.
Acestea prezintă câteva particularități interesante, una dintre ele fiind amplasarea pe lungime, fațada principală a casei fiind orientată, din motive de intimitate, către curtea în care se regăsește de regulă și o frumoasă grădină de flori. Străbunii lipoveni foloseau pentru construirea acestor locuințe doar materiale naturale precum piatra pentru temelie, chirpicul (un amestec de lut, paie și bălegar uscat la soare) pentru pereți, lemnul pentru tâmplărie și stuful pentru acoperiș.
În general, casele erau construite în stil vagon având 3 camere și o prispă, iar pe exterior erau vopsite în alb și albastru, uneori și verde. Camera dinspre șosea era cea mai importantă, familia păstrând în această încăpere lucrurile de valoare, tot aici îndeplinind și diverse ritualuri legate de momentele importante ale vieții și, nu în ultimul rând, reprezenta și locul de primire a oaspeților. Prin încăperea din mijloc numită și antreu, se făcea trecerea către camera din spate în care membrii familiei își duceau traiul de zi cu zi însă, de-a lungul timpului, această structură clasică a caselor lipovenești a suferit modificări prin adăugarea mai multor camere din considerente de spațiu.
Un element specific care se remarcă la interior este lejanca, un fel de pat de pământ construit în prelungirea sobei pe care se putea dormi la nevoie în iernile geroase în timp ce la exterior se distinge frontonul cu ornamente ce fac trimitere la mitologia slavă regăsind aici, printre altele, motive florale, valuri sau pești.
În afara locuinței propriu-zise se mai regăsește și bucătăria (sau cuhnia în limba rusă) amplasată în lateralul sau în fața casei dar și baia cu aburi sau bania, o marcă tradițională deosebit de importantă pentru lipoveni, aceasta anexă fiind construită de altfel înaintea casei.